Să vă spun ceva ce n-am mai zis cuiva sau poate doar apropiații au observat: mi-e teamă să nu dezamăgesc pe ceilalți, și poate că asta reprezinta singura umbră a motivației mele. Sunt atentă la ea și în cazul în care uită să țină pasul cu mine o atenționez: „Hey, aici sunt…urmează-mă!”. Acum face parte din viața mea si mereu sunt cu ochii pe ea, ca nu cumva să se rătăcească. Atunci, unde ar mai fi jumatatea realizărilor mele?  Aș mai putea oare înțelege jocurile de lumini?

„Eu sunt liniștea”, Neagu Maria

În ce constă fericirea? Multi au încercat să răspundă în termeni complecși sau cât mai pe înțelesul nostru, însă niciun răspuns pare să nu se potrivească cu ale noastre așteptări, însă puțini sunt cei care nu au descoperit-o nicicând. Unoeri aflăm că sentimentul cel mai profund dansează cu noi ori o ia la sănătoasa, căutând ascunzișuri ori primul luminiș care îi iese în cale sau nu, aleargă după acela care îi oferă mai mult decât un simplu adăpost și hrană. Alteori, bate pe la uși străine, și nimeni nu îi răspunde ori cineva îi va deschide și va închide apoi ușa pe dinafară. Oricare ar fi direcția, rămânem, în cele din urmă, cu certitudinea că se repetă un vechi scenariu. Un episod circular care va fi îmbrățișat de fiecare dintre noi, forțat și fără sens, chiar dacă vom țipa cât ne țin plămânii că noi știm ce este fericirea.

Nu știm, atâta vreme cât nu am fost în ciclul viață-moarte-viață, de bună voie, dacă nu am urcat muntele pentru a vedea și mai bine urcușurile și coborâșurile și dacă nu am simțit măcar o dată ce este adevărata nefericire. Cu toate acestea, nu există o rețetă a fericirii creată de alții pentru ceilalți. Să ne bucurăm de fiecare dimineață și să fim recunoscători, să ne bucurăm de ușile deschise pe care le avem deja în fața noastră și niciodată să nu uitam, orice noapte la zi va ajunge. Adunate ele ar putea reprezenta un prim ingredient din propria noastră „plăcintă”.

Numai bine, prieteni!