[…] În fiecare zi Soarele ne ocrotește cu ale sale raze, necondiționat, dar noi am tras de ele până nu am mai putut să ne susțină, până s-au lungit, subțiindu-se. Sărmanul s-a ținut cât a putut de Tatăl Cer. Iar acesta din urmă nu a mai putut să îi cuprindă toate razele și i-a dat drumul pe pământ. Tânărul Soare și azi încă îi mai caută pe acei oameni. Încă îi mai vrea în viața lui, fără nimic la schimb, însă i-ai acum de unde nu-s. La ce folos un Soare pe pământ când a lui putere stă sus, în înaltul Cerului? Așa se întâmplă și cu cei care oferă, oferă, și într-o zi au nevoie și ei la rândul lor de ajutor. Nu des se întâmplă să întâlnească oameni care iubesc lumina, care ne vor întinde mâinile precum a făcut-o Tânărul Soare.

 

Rămâneți cu bine, prieteni!