Mă uitam la el și nu pricepeam de ce agerimea din ochi era exprimată prin cuvinte atât de usturătoare sufletului. Le cânta într-o arie pe care eu nu am auzit-o din prima, încât să pot apleca urechea la ințelesul de sub context. Se oprise din predicat. Își luă câteva secunde să se readune și să ne vorbească. Nu era în apele lui, cum de altfel nici mulțimea nu părea a fi, dar aici, cu toții trebuia să avem o coduită verticală și să nu ne comportăm de parcă am fi fiecare acasă la noi. Ne-a cerut să ne apropiem și să ne ridicăm privirea.

• Dragilor, după cum bine știm gurile oamenilor nu trebuie doar hrănite, ci ele trebuie să se și curbeze pentru a răspunde sufletului.

Buibaci dintr-un așa-zis somn, ochii oamenilor ațintiră și mai mult spre altar.

• Da, ați auzit bine. Să se curbeze, în sus ori în jos, precum face trestia, în bătaie vântului. Fără să spună nimic, ea se balasează în acceptare. Și ce credeti că mai pocnesc din când în când din ea?

Mulțimea privea spre el și mai amețită.

• Nodurile, sunt sigurele care ar putea să îi cauzeze o durere. Așa e viața omului. Mergem, mergem și la un moment dat începe să ne doară ori să nu ne mai mulțumească o situație. Dar per ansamblu noi nu părem intacți. Și atunci, începem să ne plângem, aplecând capul când spre unul, când spre altul cu mai mult patos. Cu grijă, însă, căci s-ar putea să ne desprindem de tulpină de tot, în încercarea noastră de a fi înțeleși.
• Acum să trecem la criza cu care ne confruntăm în satul nostru. Apele ne-au fost aproape otrăvite de la acea fabrică. Să avem răbdare și să așteptăm ce vor decide autoritățile. Suntem supărați pe bună dreptate și Bunul Dumnezeu înțelege durerea noastră, dar totul trebuie să aibă o limită.
• Dar, părinte nu avem cu ne uda recoltele. Copiii nostri sunt însetați!
• Vă aduceți aminte de pilda pe care v-am spus-o acum ceva timp. Era de pe vremea lui Moise. Din neascultare, – regele trebuia să dea voie poporului evreu să fie liber- au primit cu toți grele pedepse și grele încercări. Poate asta e doar o încercare. Nu v-ați gândit?
• O încercarea și să murim de sete, din cauza nedreptății?
• O încercare și să nu ducem sufletul la pieire. Nu inainte de-a lăsa autoritățile să își facă treaba.
• Și ce și-au mai făcut-o!, se auzi o altă voce.

Ne otrăviseră apele, din dorințe deloc ortodoxe, iar oamenii aveau partea lor de dreptate, dar preotul nostru încerca să calmeze spiritele printr-o metodă care se pare că nu dădea tocmai rezultate.

Continuarea în cartea „Îmi amintesc..”