Cine crede că arta își limitează frecvența doar la cei câțiva cunoscători și la ce poate aceasta să le ofere, se numără printre spectatorii unei săli care nu își va ridica cortina decât după ce aceștia din urmă vor pleca spre viețile lor. Spre locul în care umbrele se întrepătrund cu luminile, dar niciuna nu vorbeste cu cealaltă. Privind dincolo de linia continuă, trasată de cei care au părăsit spectacolul înainte de a începe, găsim emoțiile, nerăbdătoare care se țin de mână, iar imaginația le acompaniază tremuratul.

Gândindu-mă la Schubert și la usurința cu care operele acestuia pot fi reprezentate, la 4 mâini, mă străbătu un fior al absenței cunoscutei Standchen, și astfel nu mi-aș fi putut inchipui că acele două făpturi care se înfățișau, în mișcări line și care apăsau cu gingășie și jucăuș pe clapetele pianului nu sunt decât două trestii, în bătaie vântului de toamnă târzie. Când își doreau vara înapoi, când chemau iarna pentru a opri timpul. Și se mișcau, se tot mișcau în vântul serii, cu o fragilitate firească unui alt tărâm, onduindu-se în sincron spre ritmuri de polka italiană.

Ochii mei când vedeau valuri înalte de câțiva metri, când ape limpezi și în jur o poiană imensă de verde și flori. Când eram sus, când jos, dar nicicând n-am simțit că stau pe loc. Auzeam tonalități joase, care îmi mângâiau sufletul, și înalte alergându-mă precum fluturii în valsul lor grăbit spre cer. Călătoria vieții nu este nici dreaptă, nici întreruptă, ci este ca o linie modulată, care se vede în întuneric și se pierde în lumină.

Am înțeles încă o dată că actul creatiei deschide o ușă bine ferecată spre o alta dimensiune. Creatorul te indemna să te apropii și te poftește cu toata inima înăuntru, căci fără noi, cei care stăm, indiferent de rând, și ne dorim spectacolul, el nu își poate îndeplini menirea nici pe jumătate. Creatorul face o ultimă strigare și doar cei care au urechi vor auzi chemarea. Pășind dincolo de acel portal nu mai ești același, ci parte din însăși creația, parte din ce s-a așternut cu migală și te așteaptă să dai tușa de final.

Fragmente din scrierea „Exordiul artei”, încadrată la tema Simțuri. Mișcare